În fiecare an în apropierea craciunului, la noi în familie, se păstrează tradiția tăierii purcelului. O barbarie pentru mulți dintre voi...cum să chinui bietul animal, să-l înjunghii și apoi să-l ciopârțești...Plus că Normele Uniunii Europene spun că dobitoacele nu trebuie omorâte în maniere sadice, ci electrocutate sau adormite și abia apoi sacrificate!
Păi și noi suntem cetățeni europeni nu? Așa că trebuie să facem ceva să nu stresăm godacu la tăiere. Păi Padre e vânător și are pușcă, și în ce mod poți sacrifica animalul mai ușor decat prin împușcare? Din toate metodele prin care poți fi executat eu asta aș alege : plutonul de execuție!
Așa că, zis și făcut, ne ducem noi binișor, cu pușca pregătită, la adăpostu scroafei. Îi punem ceva de mâncare în troacă ca să o ademenim într-o poziție care să ne convină nouă și : Bang!! un cartuș în scăfârlia guițătoarei! Animala pică jos ca secerată! Mă gândesc : ”Ce înseamnă dom'le să sacrifici grohăitoarea printr-o metodă modernă! Câtă dreptate au ăștia de la Uniune! Nu guiță, nu te stresezi nici tu și nici ea! Plus că nu ai nevoie de cinci vecini care să o țină. Relexat iau cuțitul, cu care urma să tai beregata bietei purcele ca să se scurgă sângele, și dau să mă duc la ea....Deodată se ridică guițătoarea noastră și o ia la fugă prin ocol! Ptiu drace! Ce m-a speriat! Era să mă piș pe mine!
După câteva ture de ocol se oprește obosită. Ne apropiem ușurel și : Bang! încă un plumb în scăfârlie! Un guițat scurt și o rupe în coteț! Na belea! Cum naiba o mai scoatem de acolo? Porcu e dracu, ascultați-mă pe mine! Păi după doi plumbi îi arde de fugăreala prin coteț? Iau un băț mai lung și mă chinui să o scot afară...aiurea, nici nu se sinchisește să se miște...
Hai să aducem o sfoară să o legăm cumva. Până revenim cu sfoara, poarca iese la aer. O lăsăm să ajungă într-un colț și : Bang! Sânge pe pereți! Rămân mască! Râmătoarea e încă în picioare! Chiar că e Ducă-se pe pustii! Parcă ar fi de tablă. Încă un : Bang! și cade! Mă reped spre ea cu cuțitul. Calc într-o gropă plină cu bălegar de era să-mi rup picioru'. Îi bag cuțitul în gât și îi tai beregata...sângele țâșnește ca la robinet...o iau la picior pentru că se zbătea și îmi era frică să nu mă lovească. Transpirat tot, m-am așezat să-mi trag sufletu'. După vreo douăzeci de minute de spasme s-a liniștit. Victoria-i a noastră! Am răpus fiara. Și nu oricum, după normele europene! Fără să sufere prea mult! Păi ce credeați că am alergat-o pentru că așa a vrut ea? Nu! Dacă faci jogging cu guițătoarea în timpul sacrificării carnea devine mai fragedă!
Apoi a urmat ritualul de pârlire, tranșare etc.
Toți câinii si pisicile stau și ne urmăresc cu ochii beliți și limba cravată. Toate miscarile noastre sunt urmarite ca la tenis de câmp. Parcă pentru ei îl pregătim, așa bucuroși se uită! În final își primesc și ei porția...
A fost mirific! Iubesc tradițiile românești! Ce știu proștii ăștia din Uniunea Europeană? Mănâncă porci crescuți cu pastile și apoi curentați.Ce e mai frumos decât taierea porcului alături de familie, când afară e ger și trebuie să bei o țuică ca să te încălzești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu