"Cum e acolo ?"

  Întrebarea  întrebatoare care e pe buzele tuturor celor cu care am vorbit în ultima lună și jumătate!

  Păi să încep cu începutul...

  După un zbor de zece ore în două reprize, într-un avion plin de indieni(un fel de țigani borâți de ai noștri din mahala) am aterizat în noua viață plini de speranțe.

  Am terminat repede formalitațile vamale și am încarcat singur în doua cărucioare  cele zece genti burdușite. Spre surprinderea mea nu am văzut niciun romulan care să tragă de noi, dacă vrem să ne care bagajele, cum era pe Otopeni.

  Ne-am asezat undeva pe o banca, în asteptarea prietenilor care întarziau sa apara. Ca să nu mă plictisesc, mă zgâiam pe geamurile imense ale aeroportului doar, doar o să văd și eu câinii cu colaci în coadă. Afară ningea cu fulgi mari ca în povești și oriunde te uitai vedeai doar alb. Din nou am rămas surprins! Aștia nu au nici măcar un câine vagabond! Sau poate a nins peste ei și nu pot să-i vad eu.

  După cateva minute au aparut prietenii nostri. Bucurie, pupături, îmbrățișări!

-Sunt minus 20 de grade afară, ne-a pus în gardă unul din ei. Mă gândeam ce înseamna -20 de grade la noi că ți se lipesc nările și când scuipi se formează un cub de gheață. Când am iesit afară iar am rămas surprins! Minus 20 de aici e echivalentul la minus 5 de la noi!

  Am urcat cu liftul pentru a ajunge în parcarea supraetajată, am încărcat masina prietenei noastre la maxim si am pornit. După un drum din care nu am înțeles nimic pentru ca totul era alb am ajuns la casa prietenilor nostri. Am alergat într-un suflet la robinet și l-am deschis...spre marea mea surprindere nu curgea lapte și miere ci doar apa chioară! M-am dus la culcare total dezamagit!

  De câte ori am deschis messengerul sau skipe-ul sărea și întrebarea : "Cum e acolo ?". Nici acum după o lună și jumătate nu știu ce să răspund. E ca și cum cineva te-ar lega la ochi, te-ar băga într-o camera in care nu ai mai fost niciodată și te-ar pune să o descrii.

  Părerea mea este că aici sunt plusuri și minusuri ca peste tot. Pentru unii se merită, pentru alții nu. Până la urmă depinde ce își dorește fiecare. (Va urma)